АкушерствоАнатомияАнестезиологияВакцинопрофилактикаВалеологияВетеринарияГигиенаЗаболеванияИммунологияКардиологияНеврологияНефрологияОнкологияОториноларингологияОфтальмологияПаразитологияПедиатрияПервая помощьПсихиатрияПульмонологияРеанимацияРевматологияСтоматологияТерапияТоксикологияТравматологияУрологияФармакологияФармацевтикаФизиотерапияФтизиатрияХирургияЭндокринологияЭпидемиология

Prognosticul este rezervat.

MIOCARDITELE ACUTE VIRALE LA SUGAR. ETIOLOGIA. PATOGENIA. CLASIFICAREA. TABLOUL CLINIC. DIAGNOSTICUL POZITIV SI DIFERENTIAL. PRINCIPII DE TRATAMENT. SUPRAVEGHEREA. PROGNOSTICUL.

Definitie. Noţiune de miocardită include o grupă de afecţiuni ale miocardului cu antrenarea miocitelor, ţesutului interstiţial elementelor vasculare şi a pericardului de etiologie nonischemică.

Miocardita reprezintă o inflamaţie non-reumatică a muşchiului cardiac,proces caracterizat de infiltraţie inflamatorie a miocardului cu necroză sau/şi degenerescenţa miocitelor adiacente inproprie afecţiunilor ischemice asociate cu patologia arterelor coronariene

Clasificarea histologică
• Biopsia iniţială
–miocardita activă -caracterizată de celule inflamatorii numeroase şi necroza miocardică

–miocardita ‘borderline’:
infiltrat inflamator rar sau afectarea miocardică inaparentă
–nonmiocardita
fără infiltrat inflamator sau afectarea miocardică
• A 2-a biopsie
–miocardita sau fibroza persistente sau ambele
–miocardita sau fibroza în remisiune sau ambele
–miocardita sau fibroza vindecate sau ambele

Etiologie
Cele mai frecvente agenţi cauzali

§ Infecţiile Virale
Agentul etiologic cel mai frecvent
• Adenovirus
• Coxsackie virus/Enterovirus 1
• Cytomegalovirus
• Parvovirus B19
• Hepatitis C virus
• Influenza
• Human immunodeficiency virus
• Herpes virus
• Epstein-Barr virus
• Mixed infections
Fiziopatologia

§Distrugerea miocardului cuprinde urmatoarele mecanisme:

§efectul citotoxic direct a agentului cauzativ

§raspunsul imun secundar, care este declansat de câtre agentul cauzativ

§expresia de citokine în miocard (factorul alfa-de necroză tumorală, sintetaza acidului nitric)

§inducerea aberantă a apoptozei.

La nou- născuţi şi sugari simptomele apar brusc şi pot include:
- Stare anxioasă;
- Alimentarea dificilă (refuzul de a se alimenta);
- Febră, stare generală alterată (şi alte simptome sugestive pentru o infecţie);
- Edeme;
- Diureza scazută (semn ce anunţă complicaţii renale);
- Tegumente palide, extremităţi reci;
- Tahipnee;
- Cianoză;
- Vărsături.

Examenul fizic.

§Limitele cordului-normale sau dilatare în IC congestivă.

§FCC-tahicardie.

§PS-slab.

§Tegumentele:paloare,deshidratare,hipotermie distală

Auscultativ-zgomotul I este diminuat,suflu sistolic apical tranzitoriu, rareori suflu diastolic, galop protodiastolic, zg. Cordului asurzite, extrasistolia

§Prezenţa IC congestive (în cazuri severe)

§Tulburările de ritm.

§TA tendinţă de hipotonie

§Semne de tromboembolie pulmonară şi/sau sistemică ca complicaţie.

Diagnostic

§datele de laborator sunt nespecifice – leucocitoză, creşterea VSH şi teste nespecifice de inflamaţie pozitivă.

§ Enzimele serice de origine miocardică (cresterea activităţii lactatdehidrogenazei (fractia I) - LDH; creatinfosfokinazei (fracţia MB) - (CPK-MB )

§RX – normal sau cu o uşoară cardiomegalie; la unele tipuri etiologice pot fi prezente semne de revărsat pleural mic sau moderat, sau leziuni infiltrative pulmonare.

§ECG – metoda curentă de diagnostic; o ECG normală repetată face improbabil diagnosticul de miocardită.

Cele mai frecvente modificări:

§tulburări de repolarizare – subdenivelare de ST mai ales în precordiale stângi;

§ unde T aplatizate, inversate sau cu aspect “pseudocoronarian”;

§ foarte rar unde Q – necesită dg. diferenţial cu IMA;

§tulburări de ritm – extrasistolie atrială sau ventriculară, tahicardii paroxistice sau tulburări de conducere atrioventriculare sau intraventriculare; tulburările de conducere au o semnificaţie mai mare decât alte date ECG pentru diagnosticul de miocardită.

§ecocardiografia – poate evidenţia dilataţie cardiacă şi poate evalua anomaliile de conracţie, FE, eventuala prezenţă a unui revărsat pericardic;

§scintigrafia miocardică cu Ga67 – se fixează pe ţesutul tumoral sau inflamatori şi poate arăta zone hipercaptante reflectă gradul infiltrării celulare.

§Biopsia endomiocardială-este standard de diagnostic al miocarditei.Este o investigaţie destul de controversată la copii (la adulţi reprezintă standardul de aur în diagnostic şi este cea care pune diagnosticul de certitudine). Ea are anumite riscuri dacă este efectuată la un pacient în stare acută sau instabilă. De obicei se recoltează un fragment tisular din ventriculul drept.
Deoarece miocardita poate fi focală (există zone lezionare doar în anumite regiuni) şi afectează mai frecvent ventriculul stang, un rezultat negativ la biopsie nu exclude diagnosticul. Scopul realizarii biopsiei miocardice este de a stabili cu cît mai mare precizie diagnosticul de miocardită şi, de asemenea, de a clasifica şi a stadializa boală ca acută, subacută sau cronică.

Diagnostic diferenţial

§stări postinfecţioase sau modificări ECG minime nespecifice, din boli febrile sau induse iatrogen;

§stenoza aortică, coarctaţie de aortă

§tumori cardiace,

§deficit de carnitină,

§fibroelastoza endocardică,

§pericardită

§tamponada cardiacă,

§şocul cardiogen,

§angina instabilă,

TRATAMENT

Дата добавления: 2016-03-26 | Просмотры: 407 | Нарушение авторских прав