АкушерствоАнатомияАнестезиологияВакцинопрофилактикаВалеологияВетеринарияГигиенаЗаболеванияИммунологияКардиологияНеврологияНефрологияОнкологияОториноларингологияОфтальмологияПаразитологияПедиатрияПервая помощьПсихиатрияПульмонологияРеанимацияРевматологияСтоматологияТерапияТоксикологияТравматологияУрологияФармакологияФармацевтикаФизиотерапияФтизиатрияХирургияЭндокринологияЭпидемиология

Caracterul si originea dispneei

• Dispneea inspiratorie

– Timpul inspirator este alungit

– Adesea bradipnee

– Cauzatå cel mai frecvent de obstruc¡ia cåilor aeriene superioare (laringe, faringe)

– Se înso¡este eventual de:

• Tiraj supra- sau sub-sternal

• Semne de luptå

• Cornaj – modificarea vocii si tusei (origine laringianå)

– Auscultatia pulmonarå normalå (cu exceptia unei patologii asociate)

– Numeroase zgomote transmise

• Dispneea expiratorie

– Timpul expirator este scurt

– Bradipnee sau polipnee

– Cauzatå de obstructia bronhiilor si bronsiolelor(spasme,edem) împiedicå trecerea

– Se asociazå eventual cu:

• tiraj sub-sternal sau intercostal

• distensie toracicå cu diminuarea amplia¡iei toracice

• wheezing

• gemete (nou-nåscut)

– La auscultatie: raluri ronflante si sibilante

• Dispnee în acelasi timp inspiratorie si expiratorie

Origine trahealå: bradipnee afectând cei 2 timpi sau asocierea cauzelor de dispnee inspiratorie si expiratorie.

• Polipnee

– Dispnee neobstructivå

– În raport cu o diminuare a capacitå¡ii respiratorii(pneumonie, „revårsat“ lichid sau gazos, paralizie respiratorie, anomalie toracicå, stazå vascularå, prin insuficientå cardiacå)

– Poate fi: „sine materia “ în raport cu o acidozå metabolicå +++ (sugar)

– Anemie

– Soc – durere

Douå tipuri particulare de dispnee:

• Dispneea Cheyne-Stokes

Ritmul respirator caracterizat printr-o perioadå de apnee, mai mult sau mai pu¡in lungå, la care succede o serie de respiratii de amplitudine crescutå apoi descrescândå urmatå de o nouå pauzå.

- poate traduce o suferin¡å a centrilor respiratori

- este foarte frecvent observatå la prematuri

• Dispneea Küssmaul

- respiratie lentå si profundå în doi timpi egali; traduce acidoza la copilul mare;

- nu se constatå la sugar care „luptå“, în cursul acidozei, prin polipnee.

Conduitå în prezenta unei dispnei acute

Cercetarea imediatå a semnelor de gravitate:

• acestea sunt:

– neregularitatea ritmului respirator (epuizare)

– existenta de pauze respiratorii chiar de apnee

– tahicardie

– cianozå

– extremitåti reci

– hipertensiune arterialå ce precede o usoarå hipotensiune si colaps

– transpira¡ii (semn inconstant si tardiv)

– tulburåri ale constientei

– o hipoxie < 60 mm Hg si/sau o hipercapnie ≥60 mm Hg

Toate aceste elemente trebuie så fie notate regulat în cursul supravegherii; adesea ele impun o terapeuticå de urgen¡å si spitalizare.

Strângerea de informatii prin anamnezå:

Antecedente respiratorii, vaccinåri, agen¡i de contagiune, circumstan¡e de apari¡ie, sindromul infect ios, notiunea de sindrom de penetratie, dificultåti de alimentatie, intoxicatii.

Practicarea unui examen clinic complet:

– inspectie: paloare, distensie toracicå, semne de luptå

– auscultatie: zgomote supraadåugate sau silentiu la auscultatie

– percutie: matitate, hipersonoritate

– palpare: hepatomegalie, ficat „coborât“, emfizem subcutanat (pneumomediastin)

– analiza si orientarea etiologiei în func¡ie de tipul de dispnee

Solicitarea unei radiografii toracice si analiza sistematicå a parenchimului pulmonar, volumul cordului,cupolele diafragmatice, scheletul

Tulburårile de ventila¡ie se observå:

– în cursul bronhopneumopatiilor cronice

– în caz de compresiune extrinsecå sau intrinsecå a bronhiilor

– în caz de obstructie (totdeauna, la copil, se va pune în discu¡ie un corp stråin)

– cele 2 tipuri de imagini radiologice care pot realiza o tulburare de ventilatie sunt:

– opacitate retractilå

– hiperclaritate cu distensie segmentarå sau lobarå

Orice suspiciune de corp stråin trebuie urmatå de efectuarea unui examen radiologic pulmonary în inspira¡ie si expira¡ie fortatå.Orice suspiciune a unui „revårsat pleural“ trebuieså fie urmatå de efectuarea unei radiografiipulmonare în decubitus lateral.

„Gazele sanguine“ trebuie så fie efectuate de fiecare datå când existå semne de gravitate.

???????????????????11. Particularităţile anatomo - fiziologice ale sistemului cardiovascular la copil. Ontogeneza

sistemului cardiovascular. Metodele de examinare clinică ale sistemului cardiovascular la copii.

12. Semiologia afecţiunilor sistemului cardiovascular la copii. Sindroamele principale de afectare. Metode complementare de investigaţii.

Particularităţi morfo-funcţionale ale sistemului cardiovascular la diverse etape de dezvoltare

Ontogeneza sistemului cardiovascular începe în a II săptămână de la concepţie, în mezoderm, prin formarea,,tubului cardiac” primitiv, din care se formează:

• trunchiul arterial comun, ulterior se vor dezvolta vasele magistrale (aorta şi artera pulmonară);

• bulbul cardiac, din carese va dezvolta ventriculul drept;

• ventricolul primitiv – predecesorul ventriculului stâng;

• atriul primitiv – precede cele două atrii;

• sinusul venos, de unde se vor formavenele mari

În săptămâna III urmează conturarea din tubul cardiac a două straturi:

• intern, din care ulterior se va dezvolta endocardul;

• extern, din care provine miocardul şi epicardul.

Săptămâna IV- se va forma cordul cu 2 cavităţi

Săptămîna IV - se constituie sistemului de conducere:

• nodul sinusal,

• atrioventricular,

• fascicolul His,

• Bahman,

• precum şi căile suplimentare (Kent etc.)

Săptămâna V – cord cu 3 cavităţi

Săptămâna VI-VII:

• divizarea trunchiului arterial comun în artera pulmonară şi aortă,

• divizarea ventricolului unic în ventricol stâng şi drept (formarea septului interventricular ).