АкушерствоАнатомияАнестезиологияВакцинопрофилактикаВалеологияВетеринарияГигиенаЗаболеванияИммунологияКардиологияНеврологияНефрологияОнкологияОториноларингологияОфтальмологияПаразитологияПедиатрияПервая помощьПсихиатрияПульмонологияРеанимацияРевматологияСтоматологияТерапияТоксикологияТравматологияУрологияФармакологияФармацевтикаФизиотерапияФтизиатрияХирургияЭндокринологияЭпидемиология

Diagnostic pe baza tabloului clinic si paraclinic

§Limitele cordului-normale sau dilatare în IC congestivă.

§FCC-tahicardie.

§PS-slab.

§Tegumentele:paloare,deshidratare,hipotermie distală

Auscultativ-zgomotul I este diminuat,suflu sistolic apical tranzitoriu, rareori suflu diastolic, galop protodiastolic, zg. Cordului asurzite, extrasistolia

§Prezenţa IC congestive (în cazuri severe)

§Tulburările de ritm.

§TA tendinţă de hipotonie

§Semne de tromboembolie pulmonară şi/sau sistemică ca complicaţie.

§datele de laborator sunt nespecifice – leucocitoză, creşterea VSH şi teste nespecifice de inflamaţie pozitivă.

§ Enzimele serice de origine miocardică (cresterea activităţii lactatdehidrogenazei (fractia I) - LDH; creatinfosfokinazei (fracţia MB) - (CPK-MB )

§RX – normal sau cu o uşoară cardiomegalie; la unele tipuri etiologice pot fi prezente semne de revărsat pleural mic sau moderat, sau leziuni infiltrative pulmonare.

§ECG – metoda curentă de diagnostic; o ECG normală repetată face improbabil diagnosticul de miocardită.

Cele mai frecvente modificări:

§tulburări de repolarizare – subdenivelare de ST mai ales în precordiale stângi;

§ unde T aplatizate, inversate sau cu aspect “pseudocoronarian”;

§ foarte rar unde Q – necesită dg. diferenţial cu IMA;

§tulburări de ritm – extrasistolie atrială sau ventriculară, tahicardii paroxistice sau tulburări de conducere atrioventriculare sau intraventriculare; tulburările de conducere au o semnificaţie mai mare decât alte date ECG pentru diagnosticul de miocardită.

§ecocardiografia – poate evidenţia dilataţie cardiacă şi poate evalua anomaliile de conracţie, FE, eventuala prezenţă a unui revărsat pericardic;

§scintigrafia miocardică cu Ga67 – se fixează pe ţesutul tumoral sau inflamatori şi poate arăta zone hipercaptante reflectă gradul infiltrării celulare.

§Biopsia endomiocardială-este standard de diagnostic al miocarditei.Este o investigaţie destul de controversată la copii (la adulţi reprezintă standardul de aur în diagnostic şi este cea care pune diagnosticul de certitudine). Ea are anumite riscuri dacă este efectuată la un pacient în stare acută sau instabilă. De obicei se recoltează un fragment tisular din ventriculul drept.
Deoarece miocardita poate fi focală (există zone lezionare doar în anumite regiuni) şi afectează mai frecvent ventriculul stang, un rezultat negativ la biopsie nu exclude diagnosticul. Scopul realizarii biopsiei miocardice este de a stabili cu cît mai mare precizie diagnosticul de miocardită şi, de asemenea, de a clasifica şi a stadializa boală ca acută, subacută sau cronică.

Дата добавления: 2016-03-26 | Просмотры: 407 | Нарушение авторских прав