АкушерствоАнатомияАнестезиологияВакцинопрофилактикаВалеологияВетеринарияГигиенаЗаболеванияИммунологияКардиологияНеврологияНефрологияОнкологияОториноларингологияОфтальмологияПаразитологияПедиатрияПервая помощьПсихиатрияПульмонологияРеанимацияРевматологияСтоматологияТерапияТоксикологияТравматологияУрологияФармакологияФармацевтикаФизиотерапияФтизиатрияХирургияЭндокринологияЭпидемиология

Reactii IgE-mediate

- Cel mai frecvent, reactiile anafilactice sunt mediate de anticorpi de tipul imunoglobulinelor E (IgE), sintetizati ca raspuns la agresiunea unor alergeni sau a unor haptene.

- In topul cauzelor de reactii anafilactice, pe primele locuri se afla penicilina.2

- Histamina si alti mediatori eliberati din mastocite sunt responsabili de manifestarile imediate. Citokinele accentueaza si prelungesc raspunsul alergic.

Raspunsul mediat prin complexe imune

- Formarea complexelor imune antigen (IgA si IgG) - anticorp poate sa mimeze reactia anafilactica IgE-mediata.

- Acest tip de raspuns se intalneste in reactiile alergice la sange si produse din sange.

Efectul asupra mastocitelor

- Reactiile anafilactoide apar ca urmare a eliberarii mediatorilor chimici din mastocite si bazofile, fara participarea antigenelor si anticorpilor.

- In acest fel se produc reactiile la substantele de contrast radiologice, fara sa existe o sensibilizare prealabila.

Anomalii ale metabolismului acidului arahidonic

- Acidul acetilsalicilic poate produce astm, angioedem si soc anafilactic. Aceste reactii nu implica sinteza de anticorpi.

- Pacientii pot tolera molecule asemanatoare dar sunt intoleranti la substante cu structura chimica diferita insa avand aceeasi actiune, de exemplu, alte antiinflamatoare nesteroidiene.

Concluzii practice

- Printre cele mai comune cauze de reactii anafilactice intalnite in asistenta primara se numara medicamentele, produsele biologice umane, intepaturile de insecte, unele alimente si latexul.

- Socul anafilactic este o urgenta medicala. Adrenalina trebuie administrata intramuscular, cat mai curand de la aparitia primelor semne de reactie alergica grava.

- In caz de manifestari mai putin severe se poate administra un antihistaminic, iar pacientul va fi supravegheat indeaproape. Pacientii care au astm trebuie sa primeasca, de asemenea, un beta-2 agonist pe cale inhalatorie.

- Pacientilor cu teren anafilactic dovedit li se prescrie adrenalina auto-injectabila. Stiloul auto-injector trebuie sa le fie in permanenta la indemana.

Acordarea asistenşei medicale de urgenţă în şocul anafilactic:

1 Întreruperea contactului cu alergenul, dacă este posibil (scoaterea bolnavului din încăpere, eliminarea cauzei, ş.a.), după administrare de adrenalină şi preparate hormonale.

2. Poziţie confortabilă – decubit dorsal cu/sau fără ridicarea membrelor inferioare, benefică pentru pacientul hipotensiv şi contraindicată în prezenţa dificultăţilor respiratorii, sau poziţie de siguranţă în vomă;

a. aplicarea proximală, faţă de locul inoculării, a garoului (pentru 25 minute), pentru a bloca întoarcerea venoasă şi absorbţia alergenului, cu desfacerea la intervale de 10 minute pe o perioadă de 2-3 minute;

b. comprese reci în locul inoculării (punga de gheaţă) pentru 15 minute;

c. infiltrarea în 5-6 locuri din jurul inoculării alergenului Sol.Epinefrină

(Adrenalină) 0,1% sau 0,18%, 0,1-0,3 ml din soluţia 1:1000;

3.Oxigenoterapie – oxigenul se administrează în flux crescut 5-10 l/minut;

4.Pentru asigurarea operativităţii măsurilor terapeutice se începe administrarea Sol.Epinefrină (Adrenalină) 0,1%; 0,18%-0,5 ml (0,5 mg) din soluţia 1:1000 intramuscular în partea laterală a coapsei, de repetat la fiecare 5 minute până la stabilizarea TA. Se administrează în locuri diferite ale coapsei.

5. După obţinerea căii venoase, în caz de hipotensiune severă se administrează Sol. Epinefrină (Adrenalină) 0,1%; 0,18% - 0,01 mg/kg (0,1ml/kg) din soluţia 1:10000 intravenos, de repetat la 3-5 minute (max 1 mg), dacă hipotensiunea persistă, de continuat în perfuzie 0,1-1 mcg/kg/min până la stabilizarea TA.

6. Administrarea de Sol.Dopamină (2-20 mcg/kg/min), în prezenţa tahicardiei Sol.Dobutamină (5-20 mcg/kg/min).

7.Pacienţii cu angioedem prezintă risc crescut de deteriorare respiratorie şi necesită intubaţie endotraheală de urgenţă.

8.Sol.Hidrocortizon hemisuccinat 300-500 mg intravenos lent (5-10 minute), sau Sol.Metilprednisolon (Solu-Medrol) 300-400 mg intravenos lent (cel puţin 10 minute).

9. Compensare volemică: Sol.Refortan 6%; 10% - 1000-2000 ml sau

Sol.Stabisol 6% - 1000-2000 ml şi Soluţii de cristaloizi (SN, Ringher, Ringher

lactat) 1000-2000 ml intravenos în perfuzie până la stabilizare hemodinamică.

10. Sol.Diphenhydramina (Dimedrol) 25-50 mg intravenos în perfuzie,

repetat la fiecare 4-6 ore.

11. Salbutamol (Albuterol) aerosol dozator 0,1 mg/1 doză – 200 doze pentru

suprimarea bronhospasmului 1-2 spray (pufuri) 100-200 mcg, se poate de repetat la

20 minute.

12. Ranitidină 150 mg per os, repetat la 12 ore; copii 2 mg/kg/zi (maximum 300 mg/zi).

13.Sol.Glucagon 1 mg intramuscular sau intravenos, se poate de repetat la 15-20 minute.

14. Sol. Aminofilină (Eufilină) 2,4% - 5 ml doza de atac 5-6 mg/kg administrată timp de 20 minute. Copii: sub 3 luni - 20 mg; 4-12 luni - 30 mg; 2-3 ani – 60 mg; 4-7 ani – 80 mg; 8-18 ani – 160 mg intravenos.

15. În caz de edem laringian: Sol. Adrenalină 0,1%; 0,18% - 2,0 ml (2 mg) intratraheal în 2,5 ml sol.NaCl 0,9%.

16. În stopul cardiorespirator – resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală.

17. Sol.Epinefrină 0,18% sau 0,1% - 1,0 ml sol 1:10000 în 10 ml soluţie SN intravenos, la necesitate se poate de repetat la 5-10 minute sau de continuat administrarea 1 mcg/min în 250 ml Sol.glucoz.

Дата добавления: 2016-03-26 | Просмотры: 417 | Нарушение авторских прав