АкушерствоАнатомияАнестезиологияВакцинопрофилактикаВалеологияВетеринарияГигиенаЗаболеванияИммунологияКардиологияНеврологияНефрологияОнкологияОториноларингологияОфтальмологияПаразитологияПедиатрияПервая помощьПсихиатрияПульмонологияРеанимацияРевматологияСтоматологияТерапияТоксикологияТравматологияУрологияФармакологияФармацевтикаФизиотерапияФтизиатрияХирургияЭндокринологияЭпидемиология

Particularitatile anatomo-fiziologice ale apar.digestiv la copii.

Particularitati: adaptări ale cavităţii bucale în vederea suptului (vor fi prezentate în cadrul particularităţilor anatomo fiziologice ale sugarului);

- flora microbiană intestinală;- meconiul.Flora microbiană intestinală.

Tractul intestinal este steril la făt. În timpul naşterii, prin trecereacapului prin canalul pelvigenital, cavitatea bucală se colonizează cu stafilococi, colibacili,streptococi, etc. După aproximativ 2 săptămâni, tubul digestiv al n.n. alimentat natural vadezvolta o floră aproape pură de bacil bifidus, în timp ce la n.n. alimentat artificial va predomina bacilul coli.

Meconiu, scaunul n.n. în primele 2-3 zile, are culoarea verde închis şi consistenţă vâscoasă.Este format din elemente biliare (colesterol, grăsimi, săruri minerale, pigmenţi biliari), elementeamniotice (lanugo, celule cutanate pavimentoase, celule plate), elemente ale tractusului digestiv(celule de descuamaţie intestinală, suc gastric, intestinal, pancreatic, cu fermenţii lor). Este urmat de un scaun de tranziţie, brun, cu lapte coagulat. Scaunele tipice de lapte uman apar la 2-3 zile şisunt în număr de 4-6/zi.Amilaza salivară, prezentă de la naştere, acţionează şi la nivel intestinal compensând astfeldeficitul amilazei pancreatice.Lipaza linguală prezintă activitate normală la naştere.Lipaza gastrică are o activitate crescută la n.n. şi hidrolizează preferenţial trigliceridele,compensând activitatea scăzută a lipazei pancreatice.Secreţia enzimatică pancreatică: activitate normală a proteazei, scăzută a lipazei; amilaza esteabsentă.Secreţia enzimatică intestinală este completă la n.n. la termen. N.n. la termen este capabil de a efectua digestia şi absorbţia corespunzătoare a proteinelor şi alactozei din lapte, în timp ce absorbţia lipidelor este redusă.Ficatul se palpează la 2 cm sub rebord, iar splina până la 1 cm. Activitatea de detoxifierehepatică, îndeosebi glicuronoconjugarea, sinteza factorilor de coagulare, a lipoproteinelor şi acolesterolului sunt deficiente la naştere

FIZIOLOGIA DIGESTIEI

Proteine

Pepsina + Ac. Clorhidric Chimotripsina, Tripsina (in Duoden)
PROTEINELE: in Stomac: ----------------------------à Peptone -----------------------------à

Oligopeptidazele Marginii in Perie
-----------àAminoacizi + Bi Sau Oligipeptide-------------------------------------àaminoacizi

glucide:

amilaza pancreatica
in intestin dizaharidazele marginii in perie
GLUCIDELE -------------------à dizaharide ------------------------------à

monozaharide (gucoza,fructoza,galactoza)

lipide:
saruri biliare
LIPIDELE ----------à sunt emulsionate si micelizate-à trigliceride ---à
(sub actiunea lipazazei pancreatice care actioneaza la un pH neutru – rezultat pe\rin neutalizarea ac. gastrice prin bicarbonatii pancreatici) -----------à monogliceride

-PROTEINELE-absorbtie activa ca si aminoacizi in jejunul proximal

-GLUCIDELE- sub forma de monozaharide – activ (energodependent) pt. glucoza si galactoza si pasiv pt. fructoza

-XILOZA (monozaharid pentozic) – absorbtie activa la concentratii joase si prin difuziune la concentratii mari

-LIPIDELE (monoglicride + AGL) se absorb in primii 100 cm ai jejunului si mai putin in ileon

-FIERUL- se absoarbe in duoen si primele anse intestinale (sub forma redusa); transportul enterocitar: feritina; transportul sanguin: siderofilina.

-Vit B 12 –absorbtie in ileonul terminal unde exista receptori care recunosc complexul factor intrinsec-factor extrinsic

-ELECTROLITI SI APA- absorbtie activa si pasiva in duoden si ileon, iar Na si K si in colon

• Intestinul să fie suficient de lung, traectoria digestivă să nu fie întreruptă sau deviată, să efectueze mişcări normale propulsive şi de amestec ale alimentelor cu secretele digestive;

• suprafaţa mucoasei să fie capabilă de a asigura digestia, absorbţia, transportul substanţelor nutritive;

• Fluxul secreţilor (gastrică, pancreatică, biliară, intestinală)să fie adecvat calitativ şi cantitativ;

• Circulaţia sangvină şi limfatică să asigure preluarea şi transportul substanţelor nutritive spre celulă.

Tulburarea oricărei din aceste condiţii poate duce la apariţia fenomenului de malabsorbţie.

Digestia şi absorbţia sunt un complex de mecanisme de transformare şi transport ale principiilor alimentare către celulă. Ele se desfăşoară succesiv. Rolul esenţial în procesul de digestie – absorbţie îi revine enterocitului.

Important: durata de viaţă medie a enterocitului este 48 - 72 ore; fiecare 4-6 zile are loc înlocuirea totală a celulelor epiteliului, microvilelor...suprafaţa mucoasei intestinale de absorbţie la adulţi este circa 450 m²

DIGESTIA – procesul de transformare fizico – chimică a principiilor alimentare în produşi asimilabili de către enterocit. Ea se realizează sub acţiunea sucului gastric, sucului şi enzimelor intestinale şi pancreatice, bilei (corespunde fazei intraluminale a digestiei)

ABSORBŢIA – asigură transportul principiilor alimentare degradate din lumen în enterocit şi de aici în circulaţia sangvină v. porta sau limfatică. Transferul este activ, pasiv, prin difuziune, pinocitoză.

Fazele procesului de digestie–absorbţie intestinală

• Faza luminală (intraluminală) - este digestia alimentelor în lumenul intestinal sub acţiunea enzimelor pancreatice, acizilor biliari, enzimelor intestinale. Are loc degradarea alimentelor până la oligomeri (oligopeptide, oligozaharide etc. vezi tabela).

• Faza membranară (parietală) – se petrece la nivelul marginii în perii a enterocitelor sub acţiunea enzimelor enterocitului. La acest nivel este o specificitate strictă (fiecare ingridient are enzimă specifică, mecanism de transport).

• Faza intracelulară – se produce intracelular, este în parte o nouă degradare, dar şi o resinteză (perioada neonatală).

Simptome/semne

Generale

a. Febra: apare frecvent în bolile digestive infecţioase, fiind uneori însoţită de frisoane, cum ar fi: angiocolite, colecistite acute, enterocolite acute, apendicita acută;

Subfebrilităţi: hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute sau cronice, hepatite cronice cu citoliză, perioade evolutive ale rectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn), etc.

Stări septice febrile: abcese hepatice, subfrenice, neoplasm de colon, hepatom primitiv, etc.

b. Facies – modificarea lui în peritonite acute până la cel hipocratic (obraji subţi, nas ascuţit, buze uscate, ochi înfundaţi în orbite); facies hepatitic sau cirotic, cu coloraţie icterică, hiperemia sau telangiectazii ale obrajilor, buze şi limbă carminate, steluţe vasculare, dispariţia firelor de păr din treimea externă a sprâncenelor; xantelasme în unghiul intern al ochilor la pacienţii cu dislipidemie sau colestaze cronice, ciroza biliară primitivă, etc.

c.Scăderea ponderală: apare la pacienţi cu neoplasme digestive comsumptive sau la cei cu stări febrile prelungite, vărsături sau diare, anorexie prelungită. La aceşti bolnavi poate apare şi deshidratarea (pliu cutanat persistent, limbă prăjită). Trebuie menţionat că pacienţii obeji pot asocia boli precum: steatoza hepatică, litiaza biliară, pancreatite cronice, etc.

d. Starea generală: este alterată în sindroame acute de tipul perforaţiilor digestive, ocluzii intestinale, infarct mezenteric,etc.

e. Poziţia antalgică: specifică în criza de ulcer (flexia ventrală cu apăsarea mâinii pe abdomen sau poziţia ghemuită); poziţia culcat, nemişcat cu respiraţii superficiale, în peritonite acute, etc.

f. Paloarea: apare după hemoragii digestive superioare fiind asociată cu anemii, hipotensiune, colaps; culoarea palid teros apare la cei cu neoplazii digestive (gastrice, pancreatice), etc.

g. Icterul apare la pacienţii cu hepatopatie cronică, ciroză hepatică, icter mecanic (diverse cauze: biliare, pancreatice, hepatice).

h. Modificări ale fanerelor: hipotricoza axilară şi pubiană în ciroza hepatică

Locale (simptome de organ)

· Pierderea (lipsa) transitorie sau persistentă a poftei de mâncare - ANOREXIA

· Diminuarea apetitului - INAPETENŢĂ

· Creşterea apetitului – HIPEROREXIA

· Aport alimentar excesiv, datorat creşterii exagerate HIPERFAGIA / POLIFAGIA

· Aport alimentar excesiv cu caracterul episodic asociate cu vărsături autoprovocate, caracterul secret al consumului exagerat de alimente BULIMIA

· Pierderea senzatiei de satietate (ingestia excesivă de alimente, nu de foame) – ACORIA

· Saţietate precoce

· Pervertirea apetitului PAROREXIA

o Foame de pământ – GEOFAGIA

o Consumul unor substanţe şi materiale care nu constituie alimente- PICA

o Dorinţa de a îngera alimente acide - MALACIA

· Consum excesiv de lichide (apă), din cauza unei senzatii exagerate de sete POLIDIPSIA

· Sete obsesivă – DIPSOMANIA

· Durerea linguală – GLOSODINIA

· Mărirea în volum a limbii - MACROGLOSIE